Ancorarea în sol reprezintă o tehnică critică de inginerie geotehnică utilizată pentru a furniza suport lateral și stabilitate pentru structuri care necesită consolidare împotriva mișcării solului, presiunii hidrostatice sau forțelor de tracțiune. Acest tip specializat de lucrări cuprinde instalarea de ancore care transmit încărcături direct în straturi de sol sau rocă competente, transformând efectiv solul însuși într-un element de susținere principal. Sistemele de ancorare în sol sunt deosebit de esențiale în proiectele de fundații adânci unde piloții convenționali nu pot aborda în mod corespunzător forțele de ridicare, presiunile laterale ale pământului sau nevoia de stabilitate suplimentară în timpul fazelor de excavare și construcție. Tehnica a devenit indispensabilă în ingineria modernă a fundațiilor, oferind soluții rentabile pentru condiții de sol dificile și cerințe structurale complexe.